H'ARA-P'ARA s.f., adv. (Fam.; în expr.) A face (o) hara-para = a face, a provoca o învălmăseală, o vânzoleală; a face harcea-parcea. - Formaţie onomatopeică.
Sursă : DEX'98 (11718)  - gall

PARA¹- Element de compunere care înseamnă: a) "foarte", "tare", "puternic" si serveste la formarea unor adjective si a unor substantive; b) (depr.) "mult", "prea numeros" si serveste la formarea unor substantive folosite la plural. - Din ngr. par'a, fr. para-.
Sursă : DEX'98 (28139)  - valeriu

PARA²- Element de compunere care înseamnă "apără", "contra" si serveste la formarea unor substantive. - Din fr. para-.
Sursă : DEX'98 (28140)  - valeriu

PAR'A³, parale, s.f. 1. Monedă divizionară egală cu a suta parte dintr-un leu vechi; mică monedă turcească de argint care a circulat si în ţările românesti; (astăzi) ban de valoare mică. ◊ Expr. A nu avea (nici o) para (chioară) = a nu avea (nici) un ban. Până într-o para sau până la (o) para = până la ultimul ban; exact (din punct de vedere bănesc). Nu face nici o para (chioară sau nici două parale) sau nu face parale = nu are (nici o) valoare, nu e bun (de nimic). A face (pe cineva) de două parale = a certa (aspru) (pe cineva). A lua (pe cineva) la trei parale = a-i cere cuiva socoteală pentru ceea ce a făcut. ♦ P. gener. Monedă (metalică). 2. (Fam.; la pl.) Bani; p. ext. avere. ◊ Expr. Parale bune = bani mulţi (Fam.) A face parale = a fi valoros, de preţ. A sti câte parale face cineva = a fi bine lămurit în privinţa caracterului, a meritelor sau a capacităţii cuiva. - Din tc. para.
Sursă : DEX'98 (28141)  - valeriu

PAR'A⁴, parez, vb. I. Tranz. A evita printr-o contralovitură o lovitură a adversarului la duel, la scrimă etc. ♦ P. gener. A reusi să evite, să facă faţă. - Din fr. parer.
Sursă : DEX'98 (28142)  - valeriu

P'ARĂ¹ s.f. Flacără, văpaie; p. ext. căldură dogoritoare, dogoare. ◊ Loc. adj. De pară = rosu aprins (ca flacăra); arzător, dogoritor. ◊ Expr. A trece (sau a sări) prin foc si pară = a înfrunta orice primejdie, a face tot posibilul pentru atingerea unui scop. A se face foc si pară (de mânie) = a se supăra, a se mânia foarte tare. Foc si pară = înfierbântat, îndârjit; supărat, înfuriat. ♦ Fig. Sentiment puternic si chinuitor; înflăcărare; chin sufletesc, dorinţă chinuitoare. - Din sl. para.
Sursă : DEX'98 (28334)  - valeriu

P'ARĂ², pere, s.f. 1. Fructul părului¹. ◊ Expr. A-i pica (sau a-i cădea cuiva) para în gură = a obţine ceva fără efort, fără muncă. Nu plăteste nici o pară putredă, se spune despre cineva sau ceva fără nici o valoare. 2. P. anal. Nume dat unor obiecte, unor piese tehnice etc. în formă de pară² (1). - Lat. pira.
Sursă : DEX'98 (28335)  - valeriu

P'ÂRĂ, pâre, s.f. 1. Plângere făcută împotriva cuiva; reclamaţie. ♦ Acuzaţie, învinuire. 2. Denunţ. 3. Calomnie, defăimare; clevetire, bârfeală. 4. (Înv. si reg.) Proces, judecată. [Pl. si: pâri] - Din pârî (derivat regresiv).
Sursă : DEX'98 (29120)  - valeriu

PAR'A vb. v. eschiva.
Sursă : Sinonime (198601)  - siveco

PAR'A s. v. ban.
Sursă : Sinonime (198599)  - siveco